conţinutul paginii

Tag Archives: indulcitori

Alimente nerecomandate scolarilor si adolescentilor

 

 Scolarii mari si, in special adolescentii, au tendinta de a manca din ce in ce mai haotic si „la moda”. Ei sunt atrasi din ce în ce mai mult de localurile de fast-food si de produsele acestora, lucru care poate devini periculos pentru sănătatea lor. Iată de ce Ministerul Sănătătii a elaborat o nouă propunere legislativa care cuprinde, între altele, si lista alimentelor care periculoase pentru scolari si adolescenti.

 

Ce trebuie evitat in alimentatia adolescentilor?

1. Alimente cu continut mare de zahar (peste 15 g zahar/100g produs) : prajituri din comert, bomboane, acadele, alte produse similare

2. Alimente cu continut mare de grasimi (peste 20 g/100 g produs, din care, cumulativ: grasimi saturate peste 5 g/ 100 g / produs, acizi grasi transformati peste 1g/100g / produs) : hamburgeri, pizza, produse tip patiserie, cartofi prajiti, alte alimente preparate prin prajire, maioneze, mezeluri grase, alte produse similare

3. Alimente cu continut mare de sare (peste 1,5 g sare/100 g / produs (sau peste 0,6g sodiu/100g produs): chips-uri, biscuiti sarati, covrigei, sticks-uri sarate, snacks-uri, alune sarate, seminte sarate, alte produse similare

4. Bauturi racoritoare : Orice tip de bauturi racoritoare, cu exceptia apei potabile imbuteliate sau a apei minerale imbuteliate

5. Alimente cu continut ridicat de calorii pe unitatea de vanzare (peste 250-300 kcal pe

unitatea de vanzare): orice tip de aliment care, prin continut, aduce un aport de calorii de peste

300 kcal pe unitate de vanzare

6. Alimente neambalate: Alimente vrac, sandvisuri neambalate

7. Alimente neetichetate: Alimente care nu respecta prevederile HG nr. 106/2002 privind etichetarea alimentelor, cumodificarile si completarile ulterioare

Toate informatiile despre produsele alimentare de mai sus trebuie sa se regaseasca pe etichete. Parintii au datoria de se informa si de a verifica datele inscrise pe eticheta produsului, inainte de a le cumpara. In plus, trebuie sa le explice copiilor lor cât de daunatoare sunt produsele din lista de mai sus. Educatia alimentara timpurie, din familie, este baza comportamentului alimentar de pe parcursul întregii vieti.

Diabetul zaharat

Ce este diabetul zaharat? Poti sa previi diabetul zaharat? Ce simptome prezinta diabetul zaharat? Sunt intrebari pe care orice parinte si le pune. Gasesti in cele ce urmeaza raspunsurile pe care ti le doresti.

Diabetul zaharat prescurtat si diabet este o afectiune a organismul, acesta nu produce suficienta,  insulina, un hormon produs in organismul nostru de pancreas. Insulina permite celulelor sa absoarba glucoza cu scopul de a o transforma in energie. Acest lucru determina acumularea glucozei in sange, ducand la diverse complicatii. Sunt cunoscute mai multe tipuri de diabet dar trei dintre ele sunt foarte frecvente:

1. Diabet zaharat de Tipul 1: Rezultata din esecul organismului de a produce insulina. In prezent cele mai multe persoane cu diabet zaharat tip1, face injectii cu insulina. Termenul “diabet zaharat tip 1” este diabetul care apare in copilarie de aceea poarta denumirea de diabet zaharat juvenil sau diabet zaharat insulino-dependent.

2. Diabet zaharat de Tipul 2: Rezultata din rezistenta la insulina, o afectiune in care celulele nu reuşesc sa utilizeze insulina in mod corespunzator. Diabet zaharat tip 2 apare la maturitate poarta denumirea de diabetul la adulti, obezitate legate de diabet si non-insulino-dependent diabet zaharat.

3. Diabetul gestational: Rezulta la femeile insarcinate, care nu au avut niciodata diabet, dar care  in timpul sarcinii, datorita alimentatie nesanatoase, nivelul zaharului din sange (glucoza) creste cu mult peste limita admisa iar aceste viitoare mamici fac diabet gestational. Diabetul gestational afecteaza circa 4% dintre toate femeile insarcinate.

Simptomele diabetului zaharat….
Simtomele diabetului zaharat incep cu poliurie (urinare frecventa), polidipsie (sete crescuta) si polyphagia (cresterea foamei).
Simptomele se pot dezvolta destul de rapid (de la cateva saptamani) in special la copii, diabetul de tip 1, acesta poate provoca o rapida pierdere in greutate (in ciuda cresterii poftei de mancare) si nu in ultimul rand oboseala mentala.
In diabetul de tip 2 simptomele de obicei se dezvolta mult mai lent şi pot fi complet absente. Toate aceste simptome, cu exceptia pierderii in greutate se poate manifesta si in diabetului de tip 2.

Prevenire diabetului zaharat

Diabet de tip 1 se transmite ereditar sau apare pe baza unor anomalii genetice sau o reactie necontrolata autoimuna la atacurile celulelor beta producatoare de insulina.

Recomandare copiilor in timpul primului an de viata a 2000 UI de vitamina D, este asociata cu un risc redus de a dezvolta diabet zaharat de tip 1, desi o relatie de cauzalitate este obscura.
Copiii cu anticorpi la proteinele celulelor beta, dar cu diabet clinic, tratati cu vitamina B-3 (niacina), au avut ca rezultat ca doar mai putin de jumatate dintre ei au dezvoltat diabetul dupa 7 ani.

In urma cercetarilor s-a ajuns la concluzia ca alimentele bogate in uleiuri vegetale, inclusiv non-hidrogenate margarina, nucile si semintele, trebui sa le inlocuzi in dieta insa sa nu uitam si de alimentele bogate in grasimi saturate din carne si din produsele lactate.

Ce este si cum previi anorexia nervoasa

Anorexia nervoasa, este o forma de auto-innfometare, este o tulburare de alimentatie caracterizate prin greutate corporala mica (mai putin de 85% din greutate normale pentru inaltime şi varsta persoanei), o imagine deformata asupra organism si o frica intensa de a lua greutate. Anorexia nervoasa este uneori mentionata ca anorexie.
Cauza anorexiei nervose nu este cunoscuta. Anorexia incepe de obicei de la o dieta nevinovat, dar treptat progreseaza la extreme pana la pierderea in greutate nesanatoasa. Atitudinile sociale fata de aspectul corpului, influentele familie, genetica, factorii neurochimici sunt considerate posibile cauza ale anorexiei. Adolescentii care dezvolta anorexia este mai probabil sa provina din familii cu o istorie in probleme de greutate, boli fizice, precum si probleme de sanatate mentala, cum ar fi depresia sau abuzul de substante.

Simptomele de anorexiei

De multe ori adolescentii cu tulburari de acest gen provin din familii mult prea rigide, prea-critice si foarte protective. Adolescentii pot fi, dependenti, imaturi in dezvoltarea lor emotionala, susceptibili si de aceea se izoleaza de ceilalti. Problemele de sanatate mintala ca anxietatea, tulburarile obsesiv-compulsive sau tulburarile afective sunt frecvent intalnite la adolescentii cu anorexie.
Aparitia anorexiei nervosa a crescut in ultimii 20 de ani. Debutul anorexiei apare de obicei in timpul adolescentei sau la maturitate.
Se estimeaza ca 0,48% dintre tinerii intre 15-19 ani au anorexie nervosa. Anorexici nu mananca suficient pentru a-si mentine trupurile in mod corespunzator, ei pierd in greutate, astfel incat devina slabi si nesanatosi din cauza unor diete sarace in nutrienti. De obicei acestia, “simt grasimile” pe trupul lor, chiar şi atunci cand au pierdut in greutate.
Anorexia nervoasa este periculoasa si poate fi fatala. Diagnosticul precoce si tratamentul sunt importante.
Exista doua subgrupe de comportament anorexic:
1. Tipul restrictionar – limiteaza grav aportul de alimente, in special glucidele si lipidele alimentare.
2. Cei care scot ceea ce mananca numit si bulimie – mananca normal si apoi isi induc varsaturi si/sau folosesc in mod abuziv cantitati mari de laxative sau alte medicamente.

Simptomele de anorexiei…
Cele mai comune simptome ale anorexiei sunt (atentie insa fiecare copil poate avea semne diferit)

* Greutatea scazuta a corpului (mai putin de 85% din greutatea normala pentru inaltime si varsta lui)
* Teama intensa de a creste in greutate
* Vedere distorsionata vis-a-vis de greutatea lui corporala, sau de formele lui (se vede pe sine ca fiind prea gras, chiar şi atunci cand este subponderal) si repulsia fata de sine. Refuza sa se mentina la greutate corporala normala varstei.
* La fete, lipsa a trei cicluri menstruale consecutive, fara o alta cauza
* Activitatea fizica excesiva
* Neaga sentimentul de foame
* Preocuparea excesiva vis-a-vis de preparare produselor alimentare
* Comportamente bizare la masa

Mai jos sunt enumerate, cele mai comune simptome fizice asociate cu anorexia:
* Piele uscata
* Deshidratare
* Dureri abdominale
* Constipatie
* Letargie
* Oboseala
* Intoleranta la temperaturi scazute (hipotermie)
* Sleire
* Dezvoltarea de lanugo (par fin, organism cu puf)
* Ingalbenirea pielii

Cum prevenii anorexia nervosa

Parinti, profesori, antrenori, instructori sau pot fi in masura sa identifice un copil sau adolescent cu anorexie. Tratamentul precoce poate preveni problemele pe viitor. O examinare fizica generala cum ar fi evaluarea tensiunii arteriale, pulsul, temperatura, greutate si inaltime, pielea si modificarile parului, evaluarea functiei cardiace, pot duce la prevenirea anorexiei.
Consulta medicul pediatru pentru mai multe informatii. Un tratament specific pentru anorexia nervosa va fi stabilit de catre medicul pediatru pe baza:
* Varstei copilului, starea generala de sanatate si istoricul medical
* Gradul de simptome ale copilului
* Toleranta copilului la diferite medicamente, proceduri sau terapii
* Opinia ta
Anorexia este, de obicei trata intr-o combinatie de terapii, terapie individuala, terapie de familie, de reabilitare nutritionala şi modificare de comportament. Tratamentul trebuie sa fie intotdeauna bazat pe o evaluare completa a adolescentului şi al familie. Parintii joaca un rol vital de sustinere, in orice proces de tratament.
Complicatii medicale care pot rezulta din anorexie:
* Cardiovasculare (inima), aritmii, bradicardie sau hipotensiune arteriala
* Hematologice (sange) – anemie, leucopenie, apare la 50% dintre pacientii anorexici.
* Gastro-intestinale (stomac si intestine)
* Renale (rinichi) – deshidratarea, poliurie
* Endocrine (hormoni) – amenoree (atunci cand o perioada menstruala este omisa pentru trei sau mai multe luni consecutive fara alte cauze). Niveluri reduse de hormoni de crestere.
* Scheletice (oase) – Persoanele cu anorexie prezinta un risc marit de fracturi osoase (oase rupte).

Prevenirea anorexia nervosa:
Masurile preventive pentru a reduce incidenta anorexiei la adolescenti nu sunt cunoscute in acest moment. Cu toate acestea, depistarea precoce poate reduce severitatea simptomelor si dezvoltarea normala a copilului. Incurajarea obiceiurile alimentare sanatoase si atitudinea realista fata de greutate copilului si regimul alimentar poate fide un real ajutor.

Encoprezisul la copii

Tulburarile de eliminare apar la copiii care au probleme sa mearga la toaleta – pentru a urina sau a defeca. Desi nu este o situatie rara pentru copiii mici sa aiba “accidente”, poate deveni o problema daca apare mai frecvent de 3 ori pe luna, in special la copiii cu varsta peste 5 ani.

 

Exista doua tipuri de tulburari de eliminare: enurezisul si encoprezisul

  1. Encoprezisul reprezinta eliminarea scaunului in alte locuri in afara de toaleta, cum ar fi chilotei sau pe podea; acest comportament poate avea un scop sau nu.
  2. Enurezisul reprezinta urinarea in alte locuri decat toaleta. Enurezisul care apare noaptea sau udarea patului, este cel mai frecvent tip de tulburare de eliminare. La fel ca si pentru encoprezis acesta poate avea un scop sau nu.

Frecventa….

Encoprezisul este destul de frecvent, desi multe cazuri nu sunt raportate datorita sentimentelor de rusine ale copilului sau ale parintilor. Se estimeaza ca intre 1,5 si 10% dintre copii au encoprezis. Afectiunea este mai frecventa la baieti decat la fete.

Simptome…..

In plus fata de eliminarea scaunului in locuri nepotrivite, copilul cu encoprezis poate avea si alte simptome:

  • lipsa apetitului
  • durerile abdominale
  • diaree
  • mancarimi in regiunea anala datorita scaunelor diareice frecvente
  • scaderea interesului pentru activitati fizice
  • retragerea din interactiunea cu parintii si prietenii
  • modificarea comportamentului datorat cresterii peristaltismului intestinal.

Influenta encoprezisul asupra psihicului copilului….

Un copil cu encoprezis prezinta risc pentru probleme emotionale si sociale legate de aceasta afectiune. Ei pot dezvolta probleme legate de stima de sine, pot deveni deprimati, se descurca greu la scoala si refuza sa socializeze cu alti copii, inclusiv refuza sa mearga la petreceri si la evenimente care implica ramasul peste noapte. Ridiculizarea de catre prieteni si critica din partea membrilor familiei adaugate stimei de sine scazute, pot contribui la izolarea sociala a copilului. Daca copilul nu dezvolta obiceiuri sanatoase pentru peristaltismul intestinal, ei pot suferi de constipatie cronica.

Cauzele encoprezisului…..

Cel mai frecventa cauza a encoprezisului este constipatia cronica, inabilitatea de a elimina scaunul din intestin. Aceasta poate apare din mai multe motive, incluzand stresul, ingerarea unei cantitati insuficiente de apa (ceea ce face ca fecalele sa aiba consistenta crescuta si sa treaca mai greu prin intestin) sau o durere determinata de o leziune la nivelul anusului (orificiul de deschidere al rectului prin care se elimina scaunul).
Cand un copil este constipat, se dezvolta o masa mare de fecale care destind rectul. Aceasta intindere a rectului determina o functionare precara a terminatiilor nervoase din zona rectului si copilul nu mai simte nevoia sa mearga la toaleta sau nu mai realizeaza cand iese scaunul. Masa de fecale poate deveni compactata – prea mare sau prea dura pentru a se elimina fara durere. In final, musculatura care tine fecalele in rect nu mai face fata. Desi masa mare si dura de fecale nu poate trece, se poate scurge o cantitate de lichid pe langa masa compactata determinand murdarirea lenjeriei.
Factori care pot contribui la aparitia constipatiei:

  • dieta saraca in fibre
  • lipsa exercitiilor fizice
  • teama sau repulsia de a folosi toalete straine, cum ar fi cele publice
  • modificarea rutinei de toaleta; spre exemplu, cand copilul merge la scoala si exista un anumit program de folosire a toaletei.

Alta cauza posibila a encoprezisului o reprezinta problemele fizice legate de peristaltismul intestinal. Un copil poate dezvolta encoprezis datorita fricii sau frustarii legate de invatarea folosirii olitei sau toaletei. Evenimente stresante in viata copilului, cum ar fi o boala in familie au aparitia unui frate, pot contribui la aceasta tulburare. In unele cazuri, copilul refuza sistematic sa foloseasca toaleta.

Diagnosticul encoprezis….

Daca sunt prezente simptome, medicul va incepe o evaluare prin obtinerea unui istoric medical complet si o examinare fizica. Medicul poate folosi anumite teste, cum ar fi radiografiile, pentru a elimina cauze posibile ale constipatiei, cum ar fi o afectiune a intestinului. Daca nu se identifica nici o afectare fizica medicul va pune diagnosticul pe baza simptomelor prezente si a obiceiurilor de defecatie.

Tratamentul encoprezis….

Scopul tratamentului este prevenirea aparitiei constipatiei. Educarea copilului si a familiei despre aceasta afectiune este, de asemeni, o parte importanta a tratamentului. Tratamentul incepe cu evacuarea oricaror urme de fecale ce ar putea fi compactate la nivelul colonului (intestinul gros). Urmatorul pas este incercarea de a mentine continutul intestinal moale si colon usor de eliminat. In cele mai multe cazuri, acest lucru poate fi obtinut prin modificarea dietei copilului, programarea de momente de-a lungul zilei in care copilul sa folosesca toaleta, incurajarea si rasplatirea schimbarilor in bine ale obiceiurilor de folosire a toaletei. In cazurile mai severe, medicul poate recomanda folosirea de laxative pentru a reduce constipatia. Psihoterapia (o forma de consiliere) poate fi folosita pentru a ajuta copilul sa treaca peste rusine, vinovatie sau stima de sine scazuta asociate cu aceasta tulburare.

Evolutia encoprezisului….

Encoprezisul se amelioreaza odata cu cresterea copilului, desi problema poate apare si dispare pe parcursul mai multor ani. Cele mai bune rezultate apar cand sunt abordate in tratament toate aspectele: educational, comportamental si emotional. Copilul poate avea accidente ocazionale pana cand musculatura intestinala isi reia tonusul si controlul asupra miscarilor intestinale.

Preventia encoprezisului….

Desi nu este posibila prevenirea encoprezisului, tratarea precoce, imediat ce au aparut simptomele, poate reduce aparita frustrarii si a problemelor emotionale, precum si a complicatiilor potentiale legate de aceasta afectiune.

In plus, o atitudine pozitiva si rabdatoare cu copilul in timpul invatarii folosirii olitei si toaletei poate ajuta la prevenire aparitiei temerilor sau a sentimentelor negative legate de folosirea toaletei. (SURSA: www.sfatulmedicului.ro)

Sfatul nostru este sa  consultati medicul de specialitate, deoarece numai el poate oferi un diagnostic si o formula de tratament adecvata problemei copilului tau, urmarind istoricul familiei si rezultatul analizelor.

 

Ce faci cand are gastroenterita?

Copilul tau are diaree si temperatura care urca spre 38°C? Vomita? Este vorba, fara indoiala, despre gastroenterita. Aceasta maladie virala extrem de contagioasa provoaca epidemii importante de la sfarsitul lunii noiembrie, pana in ultimele zile de februarie si are o repriza epidemica in mai sau iunie.
La copiii sub 18 luni, evolutia bolii se poate complica foarte repede. invatand sa-i recunosti semnele, poti combate mai rapid efectele neplacute ale gastroenteritei.

 

Ce este gastroenterita?

Aceasta boala este o inflamatie acuta a stomacului, cauzata, in majoritatea cazurilor, de un rotavirus. Foarte contagios, acesta se transmite prin contact direct, cel mai adesea prin atingerea mainilor. Persoanele infectate elimina virusul prin excremente timp de 8 sau 10 zile. Din acest motiv, igiena corecta, mai ales a mainilor, inainte de a da ingrijiri copilului, este esentiala pentru ca transmiterea este exclusiv din familie.
Sunt insa epidemii de gastroenterita in colectivitate, mai ales in gradinite. Daca micutul tau merge la cresa sau la gradinita poate face boala oricand. Totul este sa prinzi primele semne de boala si sa-l tii acasa, pentru a-l ingriji corect. in epidemie, gastroenterita imbolnaveste pe toata lumea: copii, adulti, persoane in varsta. si nici nou-nascutii nu sunt la adapost, chiar daca sunt alaptati la san.

Cum actioneaza virusul?
Patrunzind prin tubul digestiv, virusul actioneaza asupra mucoasei intestinale, multiplicandu-se. Din aceasta cauza, absorbtia substantelor nutritive nu se mai face normal (acestea nu pot trece in sange) si nici reabsorbtia apei si a sodiului.
Din acest moment, nici un aliment nu mai este transformat sau asimilat, micutul fiind in imposibilitate de a se hrani, pentru ca vomita imediat toata mancarea pe care insisti sa o inghita. Apa se scurge cu electrolitii (sodiul mai ales) – de unde si aspectul lichid al scaunelor.

Semne care te pun in garda

Bebelusii sub un an pot face forme severe cu denutritie si deshidratare. Copilul mic recupereaza mai greu decat adultul pierderile de apa, pentru ca nu-si poate exprima setea pentru ca nici nu-si da seama de unde-i vine raul. Or, daca nu bea lichide care sa compenseze pierderea, el se va deshidrata foarte repede. Pentru a recunoaste deshidratarea grava trebuie sa-i supraveghezi greutatea: daca pierde mai mult de 8-10 % din greutate, trebuie dus de urgenta la spital.

Copiii SGA si riscul de obezitate la varsta adulta

SGA reprezinta terminologia americana pentru copiii nascuti prea mici pentru varsta lor gestationala. Altfel spus,un copil care prezinta,la termen, un deficit statural si/sau al greutatii de peste–2 DS (deviatiilor standard, de la inaltimea medie corespunzatoare varstei) fata de medie la nastere, la care se adauga un perimetru cranian mai mic, reprezinta un nou nascut SGA.

Informeaza-te din timp

Greutatea mica la nastere reprezinta una din cauzele majore de morbiditate si mortalitate ale copilului mic si de asemeni un risc crescut de aparitie a patologiei cardio-vasculare, a deficitului statural si a obezitatii la varsta adulta. Datorita dezvoltarii tehnicilor de echografie intrauterina, astazi se poate diagnostica si prelua corect aceasta patologie pentru a minimaliza complicatiile acesteia.

Dar de ce un copil se naste SGA?

Factorii ce influenteaza cresterea si dezvoltarea copilului intrauterin sunt diversi : genetici, maternali, placentari. Dintre cauzele genetice se remarca trisomia 18, monosomii etc., cele materne implica hipertensiunea gestationala, diabetul zaharat gestational, fumatul, consumul de alcool, infectiile cu citomegalovirus, malnutritia protein-calorica, bolile autoimune, malformatiile uterine s.a., iar cele placentare sunt mai ales placenta praevia, tulburarile de coagulare etc.

In ceea ce priveste cresterea, 90% dintre copiii SGA prezinta in primele 12 luni postnatal un ritm de crestere accelerat ceea ce conduce la o recuperare substantiala a deficitului statural si ponderal pana la 2 ani.

Cei 10% ramasi insa, se vor situa in procentul de copii ce vor avea nevoie de tratament special pentru a recupera acest deficit, de aceea se recomanda controlul greutatii si al inaltimii acestor copii din 3 in 3 luni sau macar odata la 6 luni pana la varsta de 2-3 ani.

Obezitatea si supragreutatea sunt o alta complicatie ce apare la varsta adulta. Alterarea homeostaziei glucidice incluzand scaderea numarului de celule beta-pancreatice, scaderea secretiei de insulina si rezistenta la insulina sunt observate din primele saptamani de viata si de asemeni la copiii SGA in primele stadii de pubertate.

Modificarile metabolice induse de nutritia fetala si perinatala pot implica modularea expresiei genelor prin metilarea ADN si alterari ale structurilor de organ.
De asemeni se pot dezvolta alterari pe termen lung ale axului hipotalamo-hipofizo-suprarenalian si ale axului hipotalamo-hipofizo-IGF1.
Copii SGA prezinta cresteri ale masei adipoase (grase) intraabdominal, asa cum rezulta din studiile DEXA. Aceste constatari sunt in concordanta cu teoriile conform carora acesti copii sunt susceptibili ca, la varsta adulta, sa dezvolte asa numitul ,,sindrom X metabolic’’
Acesta consta in asocierea obezitatii cu hiperlipidemie, cresterea riscului de evenimente cardiovasculare, hiperuricemie si toleranta inadecvata la glucoza, avand ca veriga patogenica comuna insulinorezistenta.
Se pare ca un rol important ii revine si alimentatiei postnatale bogata in glucide si lipide pe care mamele o folosesc, in dorinta de a asigura ,,cath-up’’–ul greutatii acestor copii si, de asemeni, sunt importante si etnicitatea si istoricul familial.

Acestea sunt motivele pentru care este necesara  cresterea rolului asociatiilor pediatrice si a nutritionistilor de a informa corect tinerele mame asupra importantei alaptatului la san si buna cunoastere a modului in care este aplicata alimentatia nou-nascutului.

de Dr. Luiza Vitan
Medic primar endocrinolog